Despre Autism

Tulburarea de spectru autist este un spectru vast de manifestări, deoarece simptomele variază foarte mult de la o persoană la altă (în funcție de tipul și severitatea lor). Anterior, tulburarea de spectru autism a fost clasificată în: autism clasic, sindromul Asperger, sindromul Rett, tulburarea dezintegrativa a copilăriei și tulburarea de dezvoltare omniprezentă. Cu toate acestea, în prezent nu mai sunt folosite aceaste terminologii (toate aceste tulburări fiind grupate într-o singură categorie de diagnostic, ‘’Tulburări de spectru autist’’), cu excepția sindromului Rett, o tulburare genetică distinctă. Sistemul de clasificare subliniază faptul că, în cadrul spectrului larg, pot să apară caracteristici diferite mai mult sau mai puțîn puternice la același individ! Altfel spus, simptomele sunt apreciate că un continuum, de la ușoare la severe.

Conform criteriilor din DSM V (Manualului de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale), specialiștii au în vedere următoarele:

A. Deficite în comunicarea și interacțiunea socială (în prezent sau în trecut), manifestate prin:

1. Deficite de reciprocitate social-emoțională (abordare socială anormală și eșecul unei conversații normale sau partajare redusă de interese, emoţii, ori eșecul de a iniția sau răspunde la interacțiuni sociale).
2. Deficite în comportamentele de comunicare, non-verbale utilizate pentru interacțiunea socială (comunicare verbală și nonverbală slab integrată, anomalii ale contactului vizual și a limbajului corpului sau deficite în înțelegerea și utilizarea de gesturi, lipsă de expresii faciale și comunicare nonverbală).
3. Deficite în dezvoltarea, menținerea și înțelegerea relațiilor (dificultăți de adaptare comportamentală în context diferite, dificultăți în a împărți jocul imaginativ sau în a-și face prieteni, lipsa de interes față de cunoscuți).

B. Modelele de comportament, interese sau activități restrictive, repetitive (în prezent sau în trecut), manifestate prin cel puțîn două dintre următoarele: 1. Mișcări motorii stereotipe sau repetitive în folosirea obiectelor sau în vorbire (stereotipii motorii simple, alinierea jucăriilor sau fluturarea obiectelor, ecolalia).
2. Insistența pe rutină sau modele ritualizate de comportament verbal sau nonverbal (de exemplu: stres extrem la mici schimbări, dificultăți de tranziție, modele de gândire rigidă, ritualuri, nevoia de a merge pe aceeași rută sau de a mânca aceeași mâncare în fiecare zi).
3. Interese foarte restrânse, fixe care sunt anormale în intensitate sau focalizate (de exemplu: atașament puternic sau preocupare pentru obiecte neobişnuite, interese perseverative sau excesiv reglementate).
4. Hiper sau hiporeactivitate la integrare senzorială sau interes neobișnuit în aspectele senzoriale ale mediilor (de exemplu: indiferența aparentă la durere/temperatură, reacția adversă la sunete specifice și texturi, mirosuri excesive sau atingeri de obiecte, fascinație vizuală pentru lumini sau mișcare).

C. Simptomele trebuie să fie prezente în perioada de dezvoltare timpurie (dar nu pot deveni pe deplin manifestate până când cerințele sociale depășesc capacitățile limitate, sau pot fi mascate de strategii învățate mai târziu în viață).

D. Simptomele determină o deterioare semnificativă clinică în domeniul social, profesional sau în alte domenii de funcționare tipică.

E. Aceste deficite nu pot fi explicate de prezența unei dizabilități intelectuale ( întârzierea mintală) sau de întârziere globală în dezvoltare. Deficiență de intelect și tulburare de spectru autist co-apar frecvent. Pentru a distinge tulburarea din spectrul autist de deficiența de intelect, comunicarea socială ar trebui să fie sub nivelul estimat pentru nivelul de dezvoltare generală. Notă: Persoanele cu diagnostic de tulburare autistă, tulburarea Asperger sau tulburare pervazivă de dezvoltare, ce nu se specifică altfel, bine diagnsoticate prin DSM-IV, ar trebui să aibă diagnosticul de tulburare din spectrul autist. Persoanele care au marcante deficite în comunicara socială, dar ale căror simptome nu îndeplinesc astfel criteriile pentru tulburare din spectrul autist, ar trebui să fie evaluate pentru tulburare de comunicare socială (pragmatic).

SCREENING-UL ÎN CABINETUL MEDICULUI DE FAMILIE

Părinții ai căror copii au între 1-3 ani sunt încurajați să solicite aplicarea screening-ului în cabinetul medicului de familie! Chestionarul este GRATUIT și permite identificarea primelor simptome, în urmă lui medicul făcând trimitere către medicul psihiatru pediatric.

ADOS

Diagnosticul de ‘’Tulburare de spectru autist’’ se bazează pe observare și pe teste psihologice. Unul dintre testele principale de screening și de diagnostic utilizate este ADOS (Autism Disorder Observation Schedule). Acesta este un test amănunțit în urmă căruia se constituie un plan de intervenție individualizat!

Întârzierea diagnosticării copiilor cu autism poate crea dificultăți în recuperarea lor, astfel, se impune că intervenția terapeutică să înceapă cât mai rapid, iar diagnosticarea să se facă cât mai devreme, pentru a crește șansele de recuperare! Cu cât se întârzie mai mult, cu atât șansele de recuperare se diminuează!