Ramona, mama lui Dănuţ

„La doi ani m-am reîntors la serviciu şi am angajat o bonă. Dănuţ nu vorbea mai nimic, rămăsese la stadiul de gângurit. O sunam întruna pe fata pe care-o angajasem şi-o întrebam la infinit: Dănuţ vorbeşte? Se joacă împreună cu baiatul tău? (ea avea un băiat de 6 ani). Veşnic primeam acelaşi răspuns negativ.”