Povestea lui Edi, un dansator SPECIAL

Edi BasaEU sunt Edi, un dansator SPECIAL

Bună, mă numesc Edi și m-am născut pe 26 martie 2007, într-o însorită zi de primăvară, familia mea așteptându-mă cu emoție și mare bucurie. Însă toate acestea au fost „umbrite” peste ani, când părinții mei au observat că, deși aveam aproape 4 ani, nu pot vorbi în propoziții, că nu arăt cu degetul, că nu pot face lucruri simple pentru orice copil de vârsta mea, îngrijorări care au determinat-o pe mami să mă ducă la un specialist.

Atunci am aflat că am „întârziere în dezvoltarea limbajului expresiv” și, mai târziu, cuvântul AUTISM a fost cel care ne-a „creionat” destinul. De atunci, viețile noastre, a mea și a mamei, s-au schimbat radical, pentru că am început să parcurgem săptămânal drumul Galați – Tg. Bujor, pentru a face ore de terapie, fără de care nu aș fi avut progrese.

Dar dragii, mei, chiar dacă sunt un copil special, sunt în același timp un copil  vesel, îmi place să mă plimb cu bicicleta, să ascult muzică, să scriu și sa citesc, să mă joc, dar cel mai mult îmi place să dansez și sunt cel mai fericit când fac asta. Aș vrea să mai știți că dacă nu sunt atent când vorbiți cu mine, nu o fac intenționat și chiar mă simt excelent alături de voi, deși câteodată nu știu să vă arăt asta. Pentru că am o memorie foarte bună, uneori îmi place să spun replici din reclamele de la televizor, iar alteori mă „joc” un pic diferit cu vocea mea și scot câte un sunet care poate vă deranjează – eu vă rog, însă, în acel moment, încercați să ignorați acel sunet, dar nu mă ignorați pe mine, e diferența care mă poate ajuta pe mine sau dimpotrivă…

Amintiți-vă că am nevoie de prietenia voastră pentru a putea progresa și o să vedeți că pot fi un camarad bun. Așa că mi-ar plăcea tare mult să aveți răbdare cu mine și să-mi arătați cum trebuie să mă joc, să-mi fiți cei mai buni prieteni. De altfel, cu ajutorul doamnei învățătoare, căreia îi mulțumesc pentru tot sprijinul acordat, sunt sigur că vom reuși să mergem împreună pe același drum. Vă iubesc!

Ca mine sunt și alți copii SPECIALI, ai căror părinți duc aceeași luptă, zi de zi, ani la rând, deși ne este mult mai greu decât vă puteți închipui. Asta pentru că autismul este recuperabil în diferite grade, pe diferite arii de dezvoltare și este nevoie de o întreagă echipă complexă, formată din terapeuți, logoped, coordonator, „shadow” pentru școală etc. Și, de cele mai multe ori, chiar părinții copiilor cu autism devin specialiști, iar aceștia sunt cei care mișcă lucrurile în bine pentru un viitor cu mai multe speranțe, cu ajutorul ONG-urilor pe care le-au înființat în diferite orașe din țară, al campaniilor 2% și al diverselor proiecte și campanii, derulate cu sprijinul comunității locale, care înțelege încet-încet că „Autismul este RECUPERABIL și chiar putem lupta ÎMPREUNĂ!”

Material realizat in cadrul proiectului „CURIER pentru AUTISM”, campanie de informare, constientizare si integrare scolara a copiilor cu autism, derulat de APCA Galati in anul scolar 2015 – 2016, sprijinit financiar de compania FAN Courier.