Povestea lui Andrei

Astăzi ne-am gânDSCN0336dit să vi-l prezentăm pe Andrei, unul dintre SPECIALII noștri. Ca el sunt mulți, mulți alți copii care muncesc din greu să se facă înțeleși și auziți, alături de familiile lor și echipa APCA. Copilăria lor gravitează în jurul orelor nesfârșite de terapie și vrem să știți că rezultatele se văd, chiar dacă, pentru o achiziție comportamentală care pentru unii poate părea minoră, un copil cu autism trebuie să muncească infinit mai mult decât un copil tipic.
”Eu sunt Andrei, elev în clasa a VIII-a, un adolescent special, în vârstă de 15 ani. M-am născut într-o frumoasă zi de vară şi am avut norocul să vin pe lume într-o familie caldă şi unită. Sunt un copil mai puţin curajos, un copil frumos, cu ochii verzi şi un zâmbet fermecător. Din păcate, la vârsta de trei ani, părinţii mei au aflat că sufăr de o afecţiune numită autism, moment care a schimbat radical viaţa mea și a familiei mele. De atunci a început o luptă asiduă contra barierelor impuse de autism şi, tot de atunci, zilele din viaţa mea sunt foarte încărcate, pe lângă orele de la şcoală fiind nevoit să urmez ore de terapie specializată, dar am convingerea că efortul şi munca mea vor avea rezultate deosebite. Din fericire, nu duc această luptă singur, ci îi am alături pe părinţii mei minunaţi şi pe surioara mea iubitoare, dar şi echipa de specialişti din APCA Galaţi.
Am mare nevoie în jurul meu de oameni înţelegători, de susţinere şi de dragoste sinceră, pentru că doar aşa îmi voi consolida drumul spre reuşită! Așadar, prin gesturi simple, dar extrem de valoroase pentru mine, îmi puteți arăta că îmi sunteți alături la orice pas și că mă susțineți necondiționat, pentru că eu doar așa pot merge mai departe pe calea potrivită!”

Povestea lui Andrei

„Mi-as dori sa am si eu copilarie”

Eu sunt Andrei şi am aproape 7 ani. Este vârsta la care copiii normali vorbesc deja, se înţeleg cu cei din jur, merg la şcoală, se joacă… se bucură de copilarie. Mi-aş dori şi eu să am copilarie, să fiu normal, să mă bucur de toată frumuseţea acestei perioade.

Sunt un copil vesel, prietenos, drăgăstos, dar ochii mei îţi “vorbesc” despre viaţa mea, despre lupta grea pe care un copil ca mine o duce de mulţi ani. Eu nu ştiu ce sunt cuvintele, pentru că nu ştiu să vorbesc… Mi-ar plăcea să pot spune măcar “mama” şi “ tata”, mi-ar plăcea să-i înţeleg pe cei din jur când îmi vorbesc, mi-ar plăcea ca eu să mă fac înţeles… Dar nu găsesc calea de comunicare şi nu înţeleg ce se petrece în jurul meu. Eu am lumea mea în care în permanenţă am nevoie de cineva lângă mine să-mi poarte de grijă. Sunt un copil cu nevoi speciale, un copil fără copilarie, cu un viitor pus sub semnul întrebării.

Asta dacă nu cumva vrei chiar tu să îl ajuţi, direcţionând cei 2 la sută sau o sumă în subcontul deschis de Asociaţia de Sprijin pentru Părinţii şi Copiii cu Autism Galaţi.

– Cod de identificare fiscală al entităţii non profit: 29189030 – Cont bancar (IBAN): RO 31BTRL RON CRTOO G11 82 213 – Banca Transilvania, sucursala Galaţi Pentru alte detalii, scrieţin-ne pe adresa APCA Galaţi sau contactaţi-o direct pe mama lui Andrei, la telefon 0749.558.716.

Povestea lui Alexandru Mihai

„Autismul mi-a furat copilăria”

„Mă numesc Alexandru Mihai şi am 5 ani şi 2 luni. La 3 ani şi 8 luni am fost diagnosticat doar cu întârziere în dezvoltarea limbajului. Asta pentru ca, un an mai târziu, umblând din doctor în doctor, să primesc diagnosticul de autism atipic.

AUTISMUL mi-a furat copilăria… mi-a furat şansa de a şti să mă bucur de tot ce mă înconjoară, mi-a furat şansa de a fi un copil normal…

AUTISMUL le-a furat zâmbetul de pe buze părinţilor mei şi i-a împins intr-o lupta grea… lupta cu autismul! Recupererea mea nu e ușoară, dar de când am început orele de terapie și logopedie se văd rezultate semnificative. Dacă până mai ieri nu scoteam niciun cuvant “corect”, azi mă pot lăuda că am învățat destul de multe și le înțeleg și sensul.

Lupt din toate puterile pentru ca părinții, terapeuții, coordonatorii să fie mândri de rezultatele mele și astfel să le răsplătesc și munca lor. VREAU să ies din carapacea asta numită autism și de aceea vă rog să contribuiți și voi la recuperarea mea, direcționând cei 2% din impozitul pe venit! Vă mulțumesc tuturor!”

Dacă te-ai hotărât să îl ajuţi pe Alexandru, donează cei 2% sau o sumă de bani în contul RO17 BTRLRONCRT00G118220C, deschis pe numele Asociaţiei APCA, la Banca Transilvania, sucursala Galaţi (cod de înregistrare fiscală 29189030). De implicarea ta depinde enorm modul cum va arăta viitorul unui copil cu autism!

Pentru alte informaţii sau pentru a lua legătura cu familia sa, vă rugăm să contactaţi Asociaţia APCA, la autism.galati@gmail.com sau la telefon 0752.675.454 (președinte APCA, Nicoleta Lupoae).

Poveste lui Sebastian Alexandru

DSC_0135

“Sebastian-Alexandru este numele băieţelului nostru de 2 ani, pe care l-am aşteptat foarte mult. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru acest înger de copil care a reuşit să ne umple inimile şi casa de bucurie. Din păcate, în mai 2012 am descoperit că are o întârziere în dezvoltarea limbajului cu elemente din spectru autist.

De atunci, viaţa noastră s-a schimbat foarte mult, iar noi facem tot ce se poate ca Sebastian-Alexandru să recupereze această întarziere, prin terapia ABA.

După cum cred că bine ştiţi, terapia necesită multe ore de lucru, materiale didactice şi terapie logopedică. Datorită orelor de terapie, am reuşit să comunicăm şi să facem progrese mici şi semnificative, iar pentru noi, cei din familie, este o bucurie. Sperăm ca bucuria noastră să nu se termine aici, când prograsele lui Sebi sunt încurajatoare. Speram ca tu să ne poţi ajuta, direcţionând cei 2 % din impozitul pe venit.”

Semnat: Mama lui Sebastian Alexandru

Dacă te decizi să îl susţii pe Sebastian Alexandru, poţi vira cei 2 la sută sau o sumă de bani în subcontul său, RO47 BTRL RONC RT00 G118 2216, deschis la Banca Transilvania sucursala Galaţi, de către Asociaţia de Sprijin pentru Părinţii şi Copiii cu Autism Galaţi (Cod de înregistrare fiscală: 29189030).

 

Povestea Irinei

Irina Maria este un nume atât de frumos, la care ea însă nu raspunde. Un copil indiferent, într-o lume de multe ori indiferentă. S-a născut cu Sindrom Down şi ulterior a fost diagnosticată şi cu elemente din spectrul autist, ceea ce face ca recuperarea să fie extrem de anevoioasă. Terapia ABA e singura care a dat roade, după doi ani de alte încercari. Face progrese lente şi le uită repede. Programul de recuperare trebuie susţinut cu număr mare de ore şi cu un efort financiar deosebit, întrucât la 4 ani şi jumătate nu ştie ce înseamnă nimic din ceea ce o înconjoară.

Ajut-o să se schimbe, ajut-o să înveţe, să fie prezentă la tot ce e în jur, să înveţe să se joace, să se bucure de prezenţa celor care o îndrăgesc, să înlăture dependenţa de toţi cei din jur!

Stiu că faci un efort şi pentru asta îţi mulţumesc!

Semnat: mama Irinei Maria

Donează 2% din impozitul plătit pe anul 2012 sau o sumă de bani, în contul RO71 BTRL RONC RT00 G118 220A. Ajutorul tău contează pentru a oferi Irinei Maria o şansă la normalitate.

Pentru alte informaţii sau pentru a lua legătura cu familia sa, vă rugăm să contactaţi Asociaţia APCA, la autism.galati@autism-apca.ro sau la telefon 0752.675.4540752.675.454 (președinte APCA, Nicoleta Lupoae).

Povestea lui Dănuţ Filip

Nouă ne-a rămas speranţa

Dănuţ este un baieţel simpatic, vesel, care nu stă o clipă locului. S-a născut pe 27 septembrie 2009, prematur, cu o greutate de 2,200 kg. Mi-a dat emoţii şi-n timpul sarcinii. În luna a treia am fost la un pas să-l pierd, iar toată sarcina de atunci încolo a fost cu iminenţă de avort.

Piticul ăsta s-a comportat, bebeluş fiind, normal. Cel puţin, aşa credeam eu. A zâmbit, a gângurit… Chiar începuse spre 10 luni – 1 an să spună câteva cuvinte. Fără sens, cred acum. A fost un bebeluş cuminte, care dormea bine noaptea şi nu era plângăcios. La mâncare n-a fost mofturos niciodată.

Griji am început să-mi fac în jurul vârstei de 2 ani. Deşi îmi amintesc că m-a pus deseori pe gânduri pe la un an şi jumatate pentru că, ok, nu vorbea, dar nici nu se uita la mine să-mi răspundă-n vreun fel când îl strigam. La doi ani m-am reîntors la serviciu şi am angajat o bonă. Dănuţ nu vorbea mai nimic, rămăsese la stadiul de gângurit. O sunam întruna pe fata pe care-o angajasem şi-o întrebam la infinit: Dănuţ vorbeşte? Se joacă împreună cu baiatul tău? (ea avea un băiat de 6 ani) şi veşnic primeam acelaşi răspuns negativ.

Veneam de la serviciu şi asta era frământarea mea: absenţa limbajului. Căutam deseori pe Google: “copilul meu de 2 ani nu vorbeşte!” şi motorul mă trimitea automat la forumuri şi discuţii, articole despre autism. Citeam care sunt semnele şi deseori nu le recunoşteam – era descris autismul infantil şi nu tulburările de spectru autist.

Vizitele la medicul de familie (atunci când mergeam să-mi exprim îngrijorarea) se terminau mereu într-o notă optimistă – “copilul dumeavoastră nu are nimic. Va vorbi, am avut şi cazuri în care au vorbit la 3 ani!”. Deja începusem să-i studiez mai bine comportamentul şi să observ că nu se juca adecvat cu jucăriile, că învârtea roţi şi alinia maşini, flutura beţe şi creioane şi tot ce are forma de băţ. Familia soţului, naşul copilului îmi spuneau că Dănuţ este ok şi să-l las în pace să se dezvolte în ritmul lui.

În iulie am ajuns prin trimitere la Bucureşti, la Spitalul “Obregia”, la doamna doctor Dobrescu. Acolo a fost testat, i s-a făcut şi tomografie şi am plecat cu diagnosticul „tulburare de spectru autist şi ADHD”. Deşi doamna doctor mi-a spus că Dănuţ nu este autist, că-şi va reveni, mi-a prescris o reţetă de tratament homeopat şi mi-a recomandat terapia ABA.

A urmat o perioadă cumplită cu mine – perioadă de acceptare, de căutare a informaţiilor de orice fel în legătură cu autismul. Am găsit Asociaţia APCA, din care fac parte acum şi… am început lupta. Mi-aş dori să fac totul pentru piticul meu, din păcate nu-mi permit să angajez un terepeut; am doar un coordonator, iar terapia o face cu mine. Are potenţial şi ştiu că, dacă aş avea resurse financiare, ar putea evolua mult mai bine. Nouă ne-a rămas speranţa şi luptăm zilnic.

Semnat: mama lui Dănuţ Filip

Dacă vreţi să îl ajutaţi pe micuţul Dănuţ Filip, o puteţi face donând o sumă sau direcţionând cei 2 la sută din impozitul anual pe venit în contul RO85 BTRL RONC RT00 G118 2211, deschis la Banca Transilvania, sucursala Galați. Pentru alte informaţii sau pentru a lua legătura cu familia sa, vă rugăm să contactaţi Asociaţia APCA, la autism.galati@gmail.com sau la telefon 0752.675.4540752.675.454 (președinte APCA, Nicoleta Lupoae).

Povestea lui Cosmin

Evidențiat

O lupta inegala cu autismul

E greu să scriu doar câteva rânduri despre Cosmin… când poate ani la rând aş putea aşterne tot ce simt, trăiesc şi învăţ alături de el.

Cosmin e un înger de copil, prins într-o luptă inegală cu autismul, o tulburare despre care nu ştiam nimic în urmă cu doar câţiva ani, dar care ne-a împărţit viaţa efectiv în două: înainte şi după aflarea acestui diagnostic… Tot atunci a început şi lupta noastră contratimp pentru recuperarea puiului nostru mai mic, în încercarea disperată de a-l scoate din negura autismului. Am parcurs un drum greu până acum, extrem de dureros pentru sufletul nostru de părinte, un drum cu suişuri şi coborâşuri, cu obstacole dar şi cu reuşite, cu nelinişte, dar mai ales cu speranţă.

Pentru această speranţă trebuie să luptăm în continuare, însă acest lucru presupune şi resurse financiare care depăşesc cu mult veniturile unei familii normale din România. Asta pentru că terapia de recuperare implică o echipă întreagă de oameni (coordonator, logoped, cel puţin 2 terapeuţi, “shadow” pentru grădiniţă), ore nenumărate de muncă şi materiale educaţionale specifice.

Alături de sora sa mai mare.

 

Sunt o persoană optimistă de felul meu. Încă mai cred în frumosul care ne înconjoară şi în oamenii buni care, da!, încă există. Cred că toţi putem ajuta în viaţă la un moment-dat şi ştiu că stă în puterea fiecăruia acest lucru. Şi mai cred că şi tu ne poţi ajuta, DOAR cu o simplă semnătură! Iar peste ani, realizările lui Cosmin vor fi posibile şi datorită ţie! Semnat: Mama lui Cosmin

Cosmin împreună cu tatăl său.

Dacă vrei să îl susţii pe Cosmin, poţi dona o sumă de bani sau poţi direcţiona cei 2 la sută din impozitul anual de venit în următorul cont: Asociaţia de Sprijin pentru Părinţii şi Copiii cu Autism Galaţi – Cod de identificare fiscală al entităţii non profit: 29189030 – Cont bancar (IBAN): RO69 BTRL 0180 1205 G118 2200 AICI este formularul 230 precompletat. Dacă ai timp, vezi pe blogul „Eu lupt cu autismul, TU poţi să mă ajuţi” întreaga epopee a lui Cosmin.
Pentru alte informaţii sau pentru a lua legătura cu familia sa, vă rugăm să contactaţi Asociaţia APCA, la autism.galati@gmail.com sau la telefon 0752.675.4540752.675.454 (președinte APCA, Nicoleta Lupoae, mama lui Cosmin).